Să desenam!

Am început să desenez... Un cal, o pisică, o sirenă cu părul lung, lung!

Pe mine mă cheamă Mara

Ieri am avut o mică dispută cu mami şi cu tati. Le-am spus că eu vreau să fiu Mara, aşa mă cheamă pe mine. Mi s-a spus că nu se poate asta, pe mine mă cheamă Ana, sau Anastasia. Pe tati îl cheamă Daniel şi aşa îl chema şi când era mic, chiar şi atunci când era bebe. Şi pe mami tot aşa. O cheamă Anca de când era bebe şi pâna acum.
Mi-a mai spus mami că dacă îmi place numele de Mara pot să îi spun unei păpuşi de-a mele aşa, eu m-am gândit că aş putea să îi spun aşa şi pisicuţei mele. Sau dacă voi avea o surioară putem să o botezăm Mara. Aşa că mi-a mai venit o idee salvatoare! Dacă voi avea o surioară, o voi numi Ina!!! Aşa, pe mine mă va chema ...MARA. (ca să mă înţelegeţi mai bine vă mai spun că eu am o prietenă pe care o cheamă Ina, iar ea are o surioară mai mare, care îmi este foarte dragă, pe care o cheamă Mara). Aşa că acum ştiu cum să fac să mă cheme şi pe mine tot Mara!

Serbare de iarnă

Am avut Serbarea de Crăciun! Am fost un spiriduş de-al Moşului! Eu şi celelalte Albinuţe care îmi sunt colegi. Am cântat colinde şi am povestit în germană despre iarnă, cum că e frig, dar avem haine groase, cum ne dăm cu săniuţa şi cum îl aşteptăm pe Moş Crăciun. A fost foarte amuzant să descoperim că dacă strigăm în microfon se aude foarte tare. Apoi a venit moşul. Care e bătrân. Şi ne-a dat cadouri. Interesant moşul asta. Culmea, ştia despre mine că îmi place să îmi ajut colegii, heheh! A trecut şi serbarea...Acum ne pregătim pentru vacanţă, care e o sâmbătă mai lungă, din câte am auzit.

Inceput

Iaca prima insemnare in cel de-al doilea blog. (Primul s-a desfiinţat din ordinul lui Yahoo 360, s-a închis)

Sunt fetiţă mare, am 3 ani si aproape 6 luni. Îmi place să merg la grădi, sunt în grupa mică, grupa Albinuţelor. La Heidi. Am prieteni cu care mă cert şi spun că nu îmi mai sunt prieteni. Asta e ceva nou. Până nu demult ne certam doar. Normal, după câteva minute, sau a doua zi, ne jucăm şi râdem împreună. Din nou prieteni.

Îmi place mult să cânt şi să dansez, să mă joc cu, şi de-a, prinţesele şi pisicuţele. Cu cuburile (pe care le aranjez în tot felul de formaţii şi modele deosebite). Îmi place şi să pictez şi să colorez.

Ultima întâmplare deosebită. Acum câteva zile eram în Centru, seara, după grădi. Acolo, în Piata Unirii este un patinoar (şi eu vreau să tapinez!) şi o scenă pe care se cântă colinde. La sfârşitul spectacolului a venit un Spiriduş de-al lui Moş Crăciun şi a chemat copii pe scenă să îi asculte cântând şi spunând poezii pentru a le da cadouri. Aşa ca am insistat foarte mult pe lângă mami şi am urcat şi eu pe scenă. Am dansat pe colindele câtate de alţi copii şi mi-am props să le spun poezia cu Pisicuţa pis-pis-pis. Mi-a venit şi mie rândul şi...m-am răzgândit. Nu le-am mai spus nimic. De fapt m-am prezentat la microfon, să ştie toată lumea din Piaţă că sunt "Ana, pisicuţa şireată". Apoi mi-am luat cadoul şi am plecat. Mulţumesc. Cu căcele! Pe curând!